Cocs petrolier – ce este si ce avantaje are

Cocsul petrolier este un produs secundar al rafinării petrolului, util în producerea de electrozi folosiți ca anozi de carbon pentru industria aluminiului, electrozi de grafit pentru fabricarea oțelului și pe post de combustibil la arderea cazanelor pe combustibil solid. Există cel puțin patru tipuri de cocs petrolier ce se diferențiază prin microstructurile pe care le prezintă. Diferențele sunt cauzate de diferitele metode de operare a variabilelor și de natura primă disponibilă.

Din punct de vedere fizic, cocsul petrolier poate semăna cu bureți mari cu numeroși pori sau poate seamănă cu sferele mici, variind ca mărime. Din punct de vedere chimic, cocsul poate include o varietate de elemente și metale într-o gamă largă de concentrații. În funcție de aceste caracteristici fizice și chimice, cocsul este utilizat în mod obișnuit fie ca sursă energetică, ca sursă de unități termice, fie cu aplicație industrială, ca sursă de carbon.

Cocsul petrolier este un combustibil dificil în ceea ce privește conținutul său volatil scăzut, conținutul ridicat de sulf și azot, care dau naștere unor caracteristici de emisie nedorite. Cu toate acestea, prețul scăzut și producția crescută de cocs petrolier din materii prime cu conținut ridicat de sulf oferă un puternic stimul economic pentru a-l utiliza pentru generarea de energie electrică.

Puterea calorică ridicată și conținutul redus de cenușă pe care îl produce îl fac o alternativă interesantă la utilizarea cărbunelui. De asemenea, are un preț competitiv în comparație cu alți combustibili precum gazul natural și cărbunele. Acestea sunt principalele avantaje pe care le regăsiți atunci când folosiți cocs petrolier.

Cocsul petrolier este un combustibil extrem de stabil, ceea ce înseamnă că există un risc redus de explozie în timpul transportului, dar datorită conținutului său ridicat de carbon atunci când arde, eliberează cu până la 10% mai mult CO2 pe unitate de energie decât cărbunele normal. Efectele asupra mediului ale cocsului perolier au fost testate de-a lungul diferitelor căi de expunere în mediu, incluzând atât punctele acvatice, cât și cele terestre (plante și animale). Au fost efectuate teste de toxicitate acvatică și terestră pentru a evalua pericolul emisiilor de cocs petrolier pentru organismele acvatice reprezentative și nevertebratele și plantele terestre. În aceste studii, cocsul s-a dovedit a fi netoxic pentru plantele și animalele terestre, non-toxic pentru animalele acvatice (atât vertebrate, cât și nevertebrate) și a prezentat doar efecte ușoare asupra plantelor acvatice la nivelurile de expunere testate.